Gem

Gemul se fierbe din fructe zdrobite sau tăiate, așa că are o textură groasă, cu bucăți. La dulceață, fructele rămân mai întregi, în sirop; marmelada este de obicei mai fină și mai fermă.

Caută un gem în care fructul este primul ingredient și verifică dacă textura se potrivește folosirii: unul gros ține mai bine ca umplutură, iar unul moale se întinde ușor pe pâine. Gustă-l alături de alimentul cu care îl vei servi, fiindcă soiul fructului schimbă mult aroma.

Pune borcanul la frigider și folosește de fiecare dată o lingură curată și uscată, ca să nu introduci firimituri sau apă. Dacă apare mucegai, aruncă tot conținutul, nu doar stratul de la suprafață.

Gemul de prune, vișine sau caise este potrivit pentru umpluturi, iar unul gros se scurge mai puțin din clătite ori gogoși. Pentru gogoși, pune gemul după prăjire, cu un poș sau o seringă de patiserie.

Alege un gem gros și pune puțin în mijloc; prea multă umplutură poate ieși la coacere. Dacă gemul este moale, fierbe-l câteva minute într-o crăticioară, amestecând, apoi lasă-l să se răcească înainte să-l folosești.

Pentru clătite sau pâine, poți folosi dulceață ori fructe pasate; dulceața va lăsa mai mult sirop, iar fructele pasate sunt mai puțin dulci. Într-o prăjitură, marmelada poate înlocui gemul dacă vrei o umplutură mai fermă.

Pune-l într-o crăticioară cu fund gros, la foc mic, și amestecă des; dacă este prea gros, adaugă câte o linguriță de apă. Pentru un sos de desert, încălzește-l doar până devine fluid, apoi ia crăticioara de pe foc.