Anghinare

Alege anghinare grea pentru mărimea ei, cu frunze strânse și ferme, fără pete uscate sau înnegrite. Tulpina tăiată trebuie să pară proaspătă, nu zbârcită.

Taie vârful țepos al frunzelor și scurtează tulpina, apoi freacă imediat suprafețele tăiate cu lămâie. Pentru inima de anghinare, îndepărtează frunzele exterioare tari și puful din mijloc.

Fierbe anghinarea în apă cu sare și lămâie aproximativ 25–40 de minute, în funcție de mărime. E gata când o frunză exterioară se desprinde ușor și baza se străpunge fără efort cu un cuțit.

Ține anghinarea întreagă, nespălată, într-o pungă perforată în frigider și folosește-o în câteva zile. După ce ai gătit-o, pune-o într-un recipient închis la frigider și consum-o în cel mult trei zile.

Anghinarea se umple cu usturoi și ierburi, se coace sau se gătește înăbușit. În preparatul roman numit carciofi alla romana, anghinarele sunt umplute cu mentă și usturoi și gătite lent cu ulei și puțină apă.

Da: inimile fragede se pot tăia foarte subțire și servi în salată, cu zeamă de lămâie și ulei de măsline. Frunzele exterioare și puful din mijloc sunt prea tari pentru a fi mâncate crude.

Anghinarea este bobocul unei flori, recoltat înainte să se deschidă. Se mănâncă baza cărnoasă a frunzelor, inima și fundul; puful fin din centru se îndepărtează.