Anghinare

Taie tulpina și vârful țepos al frunzelor, apoi fierbe anghinarea în apă cu sare și lămâie aproximativ 25–40 de minute, până când frunzele se desprind ușor. Mănâncă partea cărnoasă de la baza frunzelor și îndepărtează puful din mijloc înainte să ajungi la inimă.

Alege una grea pentru mărimea ei, cu frunze compacte, verzi și ferme. O tulpină tăiată care nu pare complet uscată este un semn bun; mici pete maronii pot apărea fără ca anghinarea să fie stricată.

Pune anghinarea întreagă, nespălată, într-o pungă perforată la frigider și gătește-o în câteva zile. După fierbere, ține-o într-un recipient închis la rece și consum-o în cel mult trei zile.

Frunzele și inima merg bine cu sos de unt și lămâie, vinegretă sau maioneză cu usturoi. Inimile de anghinare se folosesc și în salate, paste, pizza și preparate cu orez.

Sparanghelul fiert, tăiat în bucăți, este un înlocuitor potrivit ca textură și se combină bine cu lămâie și ulei de măsline. Pentru un gust mai blând și o consistență mai fermă, încearcă morcov fiert.

Sunt plante înrudite, dar se folosesc părți diferite: la anghinare se mănâncă mugurele floral, iar la cardon mai ales tulpinile. Cardonul are un gust asemănător, ușor amărui, însă tulpinile trebuie curățate de fibre și gătite.

La anghinarea întreagă, partea cărnoasă de la baza fiecărei frunze se răzuiește cu dinții, iar inima este partea cea mai fragedă. Puful din centru nu se mănâncă și trebuie îndepărtat.

O porție de 100 g conține 5,7 g de fibre. În bucătărie, anghinarea se mănâncă de obicei gătită, ca mugure întreg sau sub formă de inimi.