Sânge de porc

Se amestecă sângele cu orez fiert, ceapă călită, sare și condimente, apoi se umplu mațele fără să le îndeși prea tare. Fierbe sângeretele la foc mic, fără clocot puternic, până se încheagă; înțeapă mațul din loc în loc ca să nu plesnească.

Nu: sângele crud poate purta germeni, așa că folosește-l numai bine gătit, inclusiv când îl prepari în mațe sau îl adaugi într-o compoziție. Cumpără sânge destinat consumului alimentar și păstrează-l la rece până la preparare.

Ține-l într-un recipient curat, bine închis, la frigider și folosește-l cât mai repede după cumpărare. Dacă nu îl gătești curând, congelează-l într-un recipient potrivit și dezgheață-l lent, în frigider.

Este ingredientul caracteristic al sângeretelui, preparat tradițional în mațe cu orez, ceapă și mirodenii. Se mai poate pune în caltaboș, iar sângeretele se servește adesea prăjit sau copt, cu mămăligă și murături.

Sângele proaspăt se încheagă repede; pentru o compoziție omogenă, amestecă-l imediat după cumpărare și strecoară-l înainte să-l combini cu celelalte ingrediente. Dacă s-a coagulat deja, nu presupune că îl poți folosi ca lichid pentru umplutură.

Nu: sângele de porc are 19 g de proteină la 100 g, iar carnea de porc are 19 g. Sângele este mult mai slab în grăsimi: 0,1 g la 100 g, față de 13,3 g în carnea de porc.