Fenicul

Alege bulbi tari, grei pentru mărimea lor, cu straturi strânse și fără pete moi sau crăpături adânci. Frunzele verzi, proaspete sunt un semn bun; cele ofilite nu înseamnă neapărat că bulbul e stricat, dar se păstrează mai greu.

Taie tulpinile și baza, apoi despică bulbul în jumătăți sau sferturi, păstrând miezul ca să țină straturile laolaltă. Unge-l cu ulei, asezonează-l și coace-l la 200 °C timp de 25–30 de minute, până se rumenește și se înmoaie.

Taie bulbul în felii cât mai subțiri, cu un cuțit bine ascuțit sau cu o mandolină, apoi stropește-l imediat cu lămâie ca să nu se oxideze. Se potrivește cu portocală, măsline și pește; frunzele tocate adaugă o aromă proaspătă.

Păstrează bulbii întregi, neclătiți, în sertarul de legume al frigiderului, într-o pungă perforată sau lejer închisă; folosește-i în aproximativ o săptămână. Frunzele se ofilesc mai repede, așa că păstrează-le separat și adaugă-le spre sfârșitul gătirii.

Într-o salată crudă, încearcă țelină apio pentru textura crocantă, dar aroma va fi mai puțin dulce-anisată. Într-o mâncare gătită, ceapa sau prazul pot înlocui volumul feniculului; puține semințe de fenicul pot reda o parte din aromă.

Feniculul este o legumă cu bulb, tulpini și frunze fine, iar mărarul este folosit mai ales ca verdeață. Au arome înrudite, ușor anisate, dar feniculul crud este crocant și dulceag, pe când mărarul se folosește de obicei tocat, pentru a parfuma mâncărurile.

Nu: semințele sunt fructele uscate ale plantei și au o aromă mai concentrată, folosită la pâine, murături și ceaiuri, în timp ce bulbul se mănâncă proaspăt sau gătit. Semințele au 345 kcal la 100 g, față de 18 kcal la 100 g de fenicul.