Sardină

Șterge peștele bine, unge-l ușor cu ulei și pune-l pe un grătar bine încins. Gătește-l aproximativ 3–4 minute pe fiecare parte, întorcându-l o singură dată; e gata când carnea se desprinde ușor de os.

Taie capul, deschide abdomenul și scoate măruntaiele, apoi clătește rapid peștele și usucă-l. Pentru fileuri, desprinde șira spinării cu degetele, pornind de la cap spre coadă.

Ține-le la frigider, într-un recipient acoperit, și gătește-le în cel mult una-două zile de la cumpărare. Pentru păstrare mai lungă, congelează-le curățate și bine învelite.

Amestecă sardinele scurse cu lămâie, pătrunjel și ceapă pentru o pastă de pus pe pâine. Merg și în paste cu usturoi și roșii sau într-o salată cu cartofi fierți.

Macroul sau heringul sunt înlocuitori potriviți în preparatele cu pește gras; pentru o variantă mai blândă, folosește somon. În rețete, ajustează timpul de gătire după grosimea bucăților.

Somonul are 20,2 g de proteină la 100 g, față de 17 g în sardină. Sardinele la grătar au 25,3 g la 100 g, deoarece pierd apă în timpul gătirii.

Nu o mânca crudă decât dacă a fost congelată în condiții potrivite pentru consumul crud; congelarea obișnuită de acasă nu oferă aceeași garanție. Cel mai simplu este să o gătești bine, până când carnea devine opacă și se desface ușor.

Da, sardina întreagă are oase fine, dar cele mici devin moi și comestibile când peștele este gătit bine sau conservat sub presiune. Dacă preferi să le eviți, alege fileuri și verifică atent carnea înainte de servire.