Ochi de cotlet de porc

Este partea centrală, dezosată și relativ slabă a cotletului, cu formă rotundă sau ovală. Se gătește repede, dar se poate usca dacă îl ții prea mult pe foc.

Tamponează-l, rumenește-l într-o tigaie bine încinsă cu puțin ulei, apoi redu focul și întoarce-l o dată. Pentru felii de aproximativ 2 cm, socotește cam 3–4 minute pe fiecare parte; lasă carnea să se odihnească înainte s-o tai.

Pentru o bucată întreagă, măsoară în centrul cărnii: este gata la 63 °C, apoi las-o să se odihnească cel puțin 3 minute. Termometrul te ajută mai mult decât culoarea, care nu arată întotdeauna dacă s-a gătit suficient.

Ține-l acoperit, pe raftul de jos al frigiderului, și gătește-l în 3–5 zile. Pentru păstrare mai lungă, congelează-l bine ambalat; după decongelare, lasă-l în frigider, nu pe blatul din bucătărie.

Merge cu cartofi copți, piure, varză călită sau fasole verde. Îl poți tăia fâșii pentru șnițel ori îl poți rumeni întreg și servi cu sos de muștar sau de ciuperci.

Mușchiulețul de porc este un înlocuitor slab și fraged, dar fiind mai îngust se gătește repede și trebuie urmărit atent. Pentru o friptură mai suculentă, poți alege cotlet cu os sau o bucată din pulpă.

Da: ochiul de cotlet are 22 g de proteine la 100 g, față de 21,2 g în mușchiulețul de porc. Mușchiulețul are însă mai puțină grăsime: 4,09 g față de 6,2 g.

O porție de aproximativ 100 g are 146 kcal. Uleiul, pane-ul și sosurile adaugă energie preparatului, așa că o bucată rumenită simplu nu este echivalentă cu un șnițel.