Carne de căprioară

Marineaz-o câteva ore cu vin roșu, ceapă, usturoi și ienupăr, apoi gătește-o lent, acoperită, până se frăgezește. Mușchiul și cotletul, fiind bucăți mai fragede, se rumenesc rapid și se lasă să se odihnească înainte de feliere.

Ienupărul, cimbrul, rozmarinul, piperul și usturoiul îi completează gustul de vânat. Pentru o marinadă, combină vin roșu cu ceapă și câteva boabe zdrobite de ienupăr.

Pentru o bucată întreagă, verifică partea cea mai groasă cu un termometru: centrul trebuie să ajungă la 63 °C, apoi las-o să se odihnească cel puțin 3 minute. Carnea tocată se gătește până la 71 °C în centru.

Ține carnea crudă într-un recipient închis, pe raftul de jos al frigiderului, și gătește-o în 1–2 zile. Pentru păstrare mai lungă, porționeaz-o, ambaleaz-o etanș și congeleaz-o; dezgheaț-o în frigider, nu pe blatul din bucătărie.

Se potrivește în tocănițe cu vin roșu și ciuperci, în fripturi cu sos de fructe de pădure sau în sarmale cu carne de vânat. Bucățile mai tari sunt potrivite pentru gătire lentă, iar mușchiul fraged poate fi rumenit scurt.

Carnea de cerb este cea mai apropiată ca gust și fel de gătire; o poți înlocui în aceeași cantitate. Pentru un gust mai blând, folosește carne de vită pentru tocăniță și păstrează ienupărul și vinul din rețetă.

Ambele sunt cărnuri slabe de vânat, iar carnea de cerb are 22 g de proteine la 100 g, față de 22 g pentru carnea de căprioară. Gustul și frăgezimea depind mai ales de bucata aleasă și de cât de tânăr este animalul.

O porție de aproximativ 100 g de carne gătită oferă 22 g de proteine. Dacă o servești cu cartofi, mămăligă sau legume, nu este nevoie ca porția de carne să fie singurul element consistent al farfuriei.