Lapte de migdale

Lasă migdalele la înmuiat peste noapte, clătește-le, apoi mixează-le cu apă proaspătă până obții un lichid fin. Strecoară-l printr-un săculeț pentru băuturi vegetale sau printr-o pânză curată; pulpa rămasă poate fi uscată și folosită în terciuri ori aluaturi.

Da, dar încălzește-l blând, la foc mic, și amestecă des; fierberea puternică îl poate face să se separe. În sosuri, adaugă-l spre final și folosește varianta neîndulcită pentru preparate sărate.

Ține-l într-o sticlă curată, închisă, la frigider și consumă-l în 3–4 zile. Agită-l înainte de folosire: separarea lichidului este firească, dar aruncă-l dacă miroase sau arată neobișnuit.

Merge în terci de ovăz, clătite, budinci și smoothie-uri; varianta neîndulcită poate intra și în supe-cremă ori sosuri. Pentru cafea, încălzește-l fără să-l fierbi și spumează-l rece sau călduț.

În terciuri și aluaturi, îl poți înlocui de regulă cu lapte de soia sau cu altă băutură vegetală neîndulcită. În creme și sosuri, alege una cu consistență apropiată și fără aromă adăugată.

Da. Laptele de soia are 3,2 g de proteine la 100 g, față de 15 g în laptele de migdale.

În vorbirea curentă, denumirile sunt folosite adesea pentru băutura vegetală făcută din migdale și apă. Nu o confunda cu migdalele mixate fără multă apă: aceea este mult mai concentrată și se folosește mai degrabă ca pastă.

Da. Conține migdale, care pot declanșa reacții alergice; dacă ai o alergie la migdale, evită-l și verifică și ingredientele băuturilor aromatizate.