Timus de vițel

Ține-l în apă rece, schimbată de câteva ori, apoi opărește-l 2–3 minute. Răcește-l în apă cu gheață și îndepărtează pielițele și membranele cu un cuțit mic; astfel se gătește uniform și capătă o textură fragedă.

Taie-l în bucăți, usucă-le bine și rumenește-le în unt sau ulei, la foc mediu, cam 3–4 minute pe fiecare parte. Pentru siguranță, gătește-l până când centrul ajunge la 71 °C; stropește-l cu lămâie la servire.

Alege bucăți ferme, umede, cu miros discret și fără pete cenușii sau suprafață lipicioasă. Cere să fie păstrat la rece și gătește-l cât mai curând după cumpărare.

Păstrează-l crud, bine acoperit, în partea cea mai rece a frigiderului și gătește-l în cel mult două zile. Pentru păstrare mai lungă, congelează-l în porții; dezgheață-l lent în frigider, nu pe blatul din bucătărie.

Se potrivește cu lămâie, pătrunjel, capere și sosuri ușoare cu unt. Îl poți pune alături de piure de cartofi, sparanghel sau salată verde; bucățile rumenite sunt bune și în frigărui.

Pentru o textură fragedă, încearcă momiță de vițel, care are 17,2 g de proteine și 3 g de grăsimi la 100 g. Creierul de vițel este mai moale și mai bogat în grăsimi, așa că nu oferă același rezultat la rumenire.

În uzul culinar românesc, timusul de vițel este numit adesea momiță de vițel. Este o glandă, nu un mușchi, iar curățarea atentă înainte de gătire îndepărtează membranele care pot rămâne tari.