Unt clarifiat

Se încălzește untul încet, apoi se îndepărtează spuma și apa evaporată, iar grăsimea limpede se strecoară de sedimentul lăptos. Rezultatul este o grăsime concentrată, fără solidele din lapte.

Îl poți folosi la prăjit și rumenit la foc mediu sau mediu-mare; solidele din lapte, care se ard primele în untul obișnuit, au fost îndepărtate. Nu-l lăsa să fumege: redu focul dacă începe să se închidă la culoare.

Taie untul în cuburi și topește-l într-o cratiță cu fund gros, la foc mic, fără să amesteci. După ce se separă straturile, ia spuma de la suprafață și toarnă încet grăsimea limpede printr-o sită fină căptușită cu tifon, lăsând sedimentul pe fund.

Pune-l într-un borcan curat și uscat, cu capac, și folosește întotdeauna o lingură uscată. La frigider se întărește; pentru o păstrare mai îndelungată, ține-l bine închis și ferit de lumină și căldură.

Sunt foarte asemănătoare: ambele au apa și solidele din lapte îndepărtate. Pentru ghee, untul se gătește de obicei mai mult, până când solidele de la fund se rumenesc, ceea ce îi dă o aromă mai pronunțată, de nucă.

Merge bine la ouă, legume rumenite, pește și carne, dar și stropit peste orez sau cartofi copți. În bucătăria indiană se folosește în preparate precum dal și biryani; aroma sa discretă nu acoperă condimentele.

Da, dar untul obișnuit conține apă și solide din lapte, așa că se poate arde mai ușor la prăjire. Pentru sosuri sau copt, îl poți folosi direct; la temperaturi mai ridicate, redu focul și urmărește-l atent.

Începe cu o linguriță pentru o porție de legume sau ouă și adaugă doar cât să acopere ușor tigaia. Este foarte concentrat: o linguriță, aproximativ 5 g, are 45 kcal.