Sparanghel alb

Taie capetele lemnoase și curăță tulpinile cu un curățător de legume, de sub vârf spre bază; coaja este mai groasă decât la sparanghelul verde. Fierbe-l în apă ușor sărată aproximativ 10–15 minute, până când intră ușor vârful unui cuțit.

Alege tije ferme, cu vârfuri compacte și tăieturi umede, nu uscate sau crăpate. Tijele proaspete scârțâie ușor când le freci una de alta.

Învelește capetele tijelor într-un prosop de hârtie umed, pune-le într-o pungă și ține-le la frigider; folosește-le cât mai curând, de preferat în câteva zile. Pentru păstrare mai lungă, curăță-l, opărește-l scurt, răcește-l în apă cu gheață și congelează-l.

Se potrivește cu unt topit, sos olandez, cartofi noi și ouă fierte sau poșate. Îl poți servi și rece, în salate cu vinegretă ori cu felii de șuncă.

În supele-cremă, tijele se fierb până se înmoaie, apoi se pasează și se strecoară ca să elimini fibrele. Sparanghelul alb apare și în tarte sărate, gratinat cu sos și brânză sau în salate de primăvară.

Nu chiar: cel alb are coajă mai groasă și trebuie curățat aproape pe toată lungimea, iar cel verde se gătește adesea fără să fie curățat. Sparanghelul verde are 2,9 g de proteine la 100 g, față de 1,5 g în cel alb.

Este aceeași plantă ca sparanghelul verde, dar tulpinile cresc acoperite cu pământ sau sub învelitori opace. Fără lumină, nu se formează clorofila care dă culoarea verde.