Paella cu fructe de mare

Pune-o într-o tigaie cu o lingură de apă sau supă pentru fiecare porție și încălzește-o la foc mic, acoperită, amestecând ușor până când e fierbinte uniform. Evită focul mare, care usucă orezul și întărește fructele de mare.

Pune resturile într-un recipient închis și răcește-le cât mai repede; ține-le la frigider cel mult una-două zile. Reîncălzește doar porția pe care o mănânci și până devine fierbinte în tot volumul.

Sunt frecvente creveții, midiile, scoicile și calamarii, singure sau în amestec. Midiile și scoicile se adaugă de regulă cu cochilia, iar creveții și calamarii se gătesc suficient cât să rămână fragezi.

Se servește direct din tigaia în care s-a gătit, adesea cu felii de lămâie și o salată verde simplă. Lămâia se stoarce în farfurie, nu în tigaie, ca să nu schimbe textura orezului rămas.

După ce orezul a absorbit aproape tot lichidul, lasă tigaia încă un minut sau două la foc mediu, fără să amesteci. Oprește focul dacă simți miros de ars; o crustă aurie e bună, una neagră va avea gust amar.

Paella cu fructe de mare se bazează pe pește și fructe de mare, pe când paella valenciană tradițională include carne, de obicei pui și iepure, precum și legume și fasole. O porție de paella are 3,6 g de proteine la 100 g, față de 10,8 g în paella valenciană.

Ca fel principal, o porție de aproximativ 250–300 g este un reper practic; pentru o masă cu aperitive sau salată, poți servi mai puțin. Cantitatea depinde și de cât de mult orez și fructe de mare conține preparatul.

E mai bună caldă, iar resturile cu fructe de mare se păstrează la frigider și se consumă repede. Nu o lăsa ore întregi la temperatura camerei; pentru o masă rece, răcește-o prompt și servește-o direct din frigider.