Paella valenciană

Baza tradițională este orezul, puiul, iepurele, fasolea verde plată, garrofó — o fasole albă mare —, roșia, șofranul, uleiul de măsline, apa și sarea. Paella valenciană nu se face, în mod tradițional, cu fructe de mare.

Alege un orez cu bob rotund, care absoarbe bine zeama fără să se transforme în terci; soiurile Bomba și Sénia sunt potrivite. Nu-l spăla înainte și nu-l amesteca după ce l-ai repartizat în tigaie.

După ce zeama aproape s-a absorbit, ține tigaia încă un minut sau două la foc puțin mai iute și ascultă trosnetul discret al orezului. Oprește focul imediat ce simți miros de rumenit; dacă miroase a ars, socarrat-ul a trecut de punctul bun.

Folosește o tigaie largă și joasă, numită paellera, ca orezul să stea într-un strat subțire și să fiarbă uniform. Repartizează-l în cruce peste zeama clocotită, apoi întinde-l într-un strat egal și nu-l mai amesteca.

Răcește resturile repede și pune-le la frigider în cel mult două ore, într-un recipient puțin adânc; consumă-le în 24 de ore. Reîncălzește o singură dată, până când orezul este fierbinte și aburește uniform.

Se aduce la masă direct în paellera, după câteva minute de odihnă, și se împarte cu lingura. Lămâia poate fi oferită separat, dar nu este ingredientul care definește rețeta tradițională.

Paella valenciană se bazează pe pui, iepure și fasole, iar paella cu fructe de mare pe ingrediente precum creveți, midii sau calmari. În datele per 100 g, paella valenciană are 11 g de proteine, față de 9,97 g în cea cu fructe de mare.

Paella înseamnă tigaia largă și joasă în care se gătește orezul; numele vasului a ajuns să desemneze și preparatul. Paella valenciană este asociată cu zona Valenciei, unde se gătea cu ingrediente locale, precum orezul, fasolea și carnea de iepure.