Parmezan

Învelește-l în hârtie de copt sau hârtie cerată, apoi pune-l într-un recipient închis, la frigider. Răzuiește doar cât folosești, ca să nu se usuce inutil.

Da. Rade-l înainte și congelează-l în porții mici, într-un recipient bine închis; îl poți presăra direct peste mâncare, fără să-l dezgheți.

Ia tigaia de pe foc și amestecă parmezanul ras treptat cu puțină apă fierbinte de la paste. Amidonul din apă ajută la formarea unui sos cremos.

Pune coaja curățată într-o supă, într-un sos de roșii sau într-un ragu care fierbe încet, ca să dea gust. Scoate-o înainte de servire; nu se topește complet.

Rade-l peste paste, risotto, polenta sau legume coapte și adaugă-l în supe-cremă ori în pesto. Puțin parmezan ras fin dă gust și pesmetului pentru o crustă crocantă.

Grana Padano este o alternativă apropiată, cu gust mai blând. Pecorino, făcut din lapte de oaie, are un gust mai pronunțat și poate să fie mai sărat, așa că pune mai puțin la început.

Parmezanul este maturat, tare și ușor de ras, pe când mozzarella este proaspătă, moale și elastică. Parmezanul intensifică gustul unui preparat; mozzarella se topește în fire și adaugă umiditate.

Numele „parmezan” vine de la Parma, oraș din regiunea italiană Emilia-Romagna. Parmigiano Reggiano este o brânză maturată produsă în zona delimitată din jurul orașelor Parma și Reggio Emilia.