Banană plantain

Plantainul este mai mare și mai tare, iar coaja lui poate fi verde chiar când e folosit la gătit. Spre deosebire de banana obișnuită, se mănâncă de regulă gătit: amidonul din fructul verde se înmoaie și capătă gust mai dulce pe măsură ce coaja se înnegrește.

Curăță fructul — coaja verde se taie mai ușor pe lungime — și feliază-l oblic. Prăjește feliile într-un strat subțire de ulei, la foc mediu, cam 2–3 minute pe fiecare parte, până devin aurii și moi; scurge-le pe hârtie.

Taie plantainul decojit în felii groase, unge-le ușor cu ulei și coace-le la 200 °C timp de aproximativ 20–25 de minute, întorcându-le la jumătatea timpului. Fructul bine copt, cu coaja pătată sau aproape neagră, iese mai dulce și se rumenește frumos.

Las-o la temperatura camerei până când coaja se pătează și apoi se înnegrește; pulpa se îndulcește pe măsură ce se coace. După ce s-a copt, o poți ține la frigider câteva zile, chiar dacă coaja se închide la culoare.

Feliile prăjite sunt cunoscute ca patacones sau tostones când sunt turtite și prăjite de două ori, mai ales din fruct verde. Plantainul copt se prăjește ori se coace și se servește alături de fasole, orez, carne sau pește.

Pentru felii prăjite sau coapte, banana obișnuită fermă poate înlocui plantainul copt, dar va fi mai moale și mai dulce. Pentru plantain verde, nu există un înlocuitor identic; cartoful sau maniocul pot da o garnitură amidonoasă, dar au alt gust.

Nu este recomandat: plantainul verde este tare, amidonos și greu de mestecat. Gătește-l prin prăjire, coacere sau fierbere; plantainul foarte copt este mai moale, dar tot este folosit de obicei gătit.

Da: plantainul are 1,9 g de fibre la 100 g, iar banana obișnuită din comparație are 2,3 g. Valorile diferă între tipuri și stadii de coacere.