Untură

Taie slănina în cuburi și pune-o într-o cratiță cu fund gros, la foc mic, amestecând din când în când. Când grăsimea s-a topit și bucățile au devenit aurii, strecoară untura; focul prea iute o poate arde și îi dă gust amar.

Toarn-o strecurată într-un borcan curat și uscat, las-o să se răcească, apoi ține-o bine închisă la frigider. Folosește o lingură curată și uscată de fiecare dată; pentru păstrare mai îndelungată, o poți congela în porții.

Untura dă gust cartofilor prăjiți sau copți și se folosește în aluaturi fragede pentru sărățele, cornulețe și plăcinte. În bucătăria românească, poate fi folosită și la călit ceapă ori la preparate cu varză.

Da, mai ales în aluaturi fragede: untura le face sfărâmicioase și crocante. Folosește-o moale, nu fierbinte, și încorporeaz-o rapid; untul conține și apă, așa că aluatul poate cere puțin lichid în plus când faci schimbul.

Ambele sunt grăsimi animale folosite la gătit, dar grăsimea de vită are un gust mai pronunțat și se întărește mai ferm când se răcește. Untura are un gust mai blând și este potrivită pentru prăjit și pentru aluaturi.

Pune cât să acopere fundul tigăii într-un strat subțire, apoi încălzește-o înainte să adaugi alimentele. Pentru cartofi, lucrează în tranșe, ca să nu aglomerezi tigaia și să-i rumenești uniform.

Untura conține în principal grăsimi, inclusiv grăsimi saturate: o porție de 10 g are 4,1 g de grăsimi saturate.