Orez

Clătește-l până când apa curge aproape limpede, apoi pune-l într-o cratiță cu apă rece și puțină sare. După ce dă în clocot, acoperă, fierbe la foc mic 12–15 minute, apoi lasă-l acoperit încă 10 minute și afânează-l cu furculița.

Clătirea îndepărtează amidonul de la suprafață și ajută boabele să nu se lipească; e utilă mai ales pentru garnituri din orez cu bob lung. Pentru risotto, nu-l clăti: amidonul de la suprafață ajută la obținerea texturii cremoase.

Pentru orez alb cu bob lung, folosește aproximativ două părți de apă la o parte de orez, măsurate cu același vas. Pentru risotto, adaugă treptat supă fierbinte și amestecă, în loc să torni toată cantitatea de lichid deodată.

Răcește-l repede, pune-l într-un recipient puțin adânc și bagă-l la frigider în cel mult două ore; consumă-l în 1–2 zile. Reîncălzește-l o singură dată, până devine fierbinte și aburind peste tot.

Orezul este baza pentru pilaf, risotto, sarmale și budincă de orez. Orezul rămas de la o zi la alta merge bine în orez prăjit cu legume și ou; răcește-l repede și păstrează-l la frigider până îl folosești.

Pentru pilaf sau ca garnitură, poți folosi bulgur ori quinoa, dar ajustează lichidul și timpul de fierbere, fiindcă nu se gătesc la fel. Într-un risotto, orzul perlat poate da o textură cremoasă, însă cere un timp de gătire mai lung.

Orezul brun păstrează tărâța și germenul, iar orezul alb este măcinat mai mult, fără aceste învelișuri. Orezul brun are 1,3 g de fibre la 100 g, față de 0,8 g în orezul alb.

Orezul este o cereală, iar boabele pe care le gătești sunt semințele plantei de orez. Orezul sălbatic, deși îi poartă numele, provine dintr-o altă plantă acvatică și nu este orez propriu-zis.