Pulpă de vită

Pentru friptură, rumenește-o întâi, apoi gătește-o lent, la temperatură joasă, până când centrul ajunge la gradul de gătire dorit; las-o să se odihnească înainte s-o tai. Feliaz-o subțire, perpendicular pe fibre. Pentru o mâncare înăbușită, las-o să fiarbă încet, acoperită, până când se frăgezește.

Taie pulpa în felii subțiri, de-a curmezișul fibrelor, și unge-le ușor cu ulei; fiind o bucată slabă, se usucă dacă stă prea mult pe foc. Rumenește-le rapid pe grătar bine încins, apoi lasă-le câteva minute să se odihnească înainte de servire.

Alege o bucată compactă, cu culoare roșie și suprafață fermă, fără zone lipicioase sau miros neplăcut. Pulpa are puțină grăsime, așa că pentru friptură întreagă contează să fie cât mai uniformă ca grosime, ca să se gătească egal.

Păstreaz-o bine ambalată, pe raftul de jos, și gătește-o în câteva zile de la cumpărare. Dacă nu o vei folosi curând, congeleaz-o; dezgheaț-o lent în frigider, nu pe blatul din bucătărie.

Este potrivită pentru friptură la cuptor, biftec la grătar, șnițel și tocăniță. Pentru șnițel sau biftec, taie felii subțiri împotriva fibrelor și bate-le ușor; pentru tocăniță, bucățile se frăgezesc prin gătire lentă în lichid.

Rasolul de vită poate înlocui pulpa într-o mâncare înăbușită, dar cere gătire lentă ca să se frăgezească. Pentru o friptură mai fragedă și mai slabă, poți folosi mușchiuleț rotund, însă gătește-l atent ca să nu se usuce.

Carnea crudă poate purta bacterii, așa că nu o gusta în timp ce o prepari; folosește ustensile curate și ține-o separat de alimentele gata de consum. Pentru o bucată întreagă, măsoară temperatura în centrul cărnii și las-o să se odihnească înainte de feliere.