Friptură de miel

Las-o să ajungă aproape la temperatura camerei, tamponeaz-o bine și rumenește-o întâi într-o tigaie încinsă. Coace apoi bucata întreagă la 180 °C până când centrul ajunge la 63 °C pentru o friptură rozalie; las-o să se odihnească 10–15 minute înainte s-o tai.

Usturoiul, rozmarinul și cimbrul sunt combinația clasică; poți adăuga piper negru, coajă de lămâie și puțin ulei de măsline. Crestează ușor grăsimea și freacă amestecul pe toată suprafața, fără să înțepi adânc carnea.

Merge cu cartofi copți, legume rădăcinoase rumenite sau fasole verde, iar un sos de mentă ori de iaurt cu usturoi îi taie senzația de grăsime. Resturile reci se potrivesc în sandvișuri cu muștar și salată.

Pune carnea la frigider în cel mult două ore, într-un recipient închis, și consum-o în 3–4 zile. Pentru congelare, porționeaz-o și ambaleaz-o etanș; dezgheaț-o în frigider, apoi reîncălzește-o până devine fierbinte și în centru.

Așază feliile într-un vas, adaugă puțin sos sau apă și acoperă-l cu folie. Încălzește la 150 °C aproximativ 15–20 de minute, până când carnea este fierbinte; feliile subțiri se pot încălzi și într-o tigaie, la foc mic.

Friptura de vită are mai multe proteine: 23,2 g la 100 g, față de 21 g în friptura de miel. Mielul are aroma mai pronunțată, iar usturoiul și rozmarinul sunt condimente deosebit de potrivite pentru el.

Ca reper pentru o masă, calculează aproximativ 150–200 g de carne gătită de persoană, ceva mai mult dacă este singurul fel principal. O bucată cu os oferă mai puțină carne comestibilă decât una dezosată.

Alege o bucată cu carne fermă, de culoare roz-roșiatică, și grăsime albă, distribuită uniform; un strat subțire de grăsime ajută la rumenire și gust. Pentru felii ușor de porționat, cere o bucată dezosată și legată.