Făină de porumb

Toarnă făina în ploaie într-o oală cu apă clocotită și sărată, amestecând continuu cu telul. Fierbe la foc mic, amestecând des, până se îngroașă și se desprinde de pereții oalei; făina fină se gătește mai repede decât mălaiul grunjos.

Da, dar nu înlocui toată făina de grâu dacă vrei un aluat elastic: făina de porumb nu formează gluten. Începe prin a înlocui aproximativ un sfert din făină; merge bine în pâine, chec, turte și pâine de mălai.

Ține-o într-un recipient bine închis, la loc uscat și răcoros, departe de aragaz și de alimente cu miros puternic. Dacă o folosești rar sau este măcinată mai grunjos, păstreaz-o la frigider ori în congelator.

O poți servi cu brânză și smântână, tocăniță, pește sau ouă. În sarmale, mămăliga este adesea pusă alături, iar bulzul se face cu mămăligă și brânză, rumenite împreună.

Pentru mămăligă, folosește mălai pentru mămăligă; grișul de porumb este, de asemenea, potrivit, dar textura poate ieși mai grunjoasă. La îngroșarea sosurilor, amidonul de porumb este o alternativă, însă se amestecă întâi cu lichid rece și nu dă aceeași textură ca făina.

În vorbirea curentă, numele se folosesc uneori pentru produse asemănătoare, dar făina de porumb este de regulă măcinată mai fin, iar mălaiul poate fi mai grunjos. Pentru mămăligă, alege mălai sau o făină destinată acestui preparat; pentru aluaturi, făina fină se încorporează mai ușor.

Mai bine nu o gusta crudă și nu o presăra direct peste mâncare: făina crudă nu este gata de consum și poate conține microorganisme. Gătește-o în mămăligă, aluat sau alt preparat înainte de servire.