Piure de mere

Curăță merele de cotor și taie-le bucăți, apoi fierbe-le acoperite cu puțină apă, la foc mic, 15–20 de minute. Pasează-le cu furculița pentru un piure cu textură sau mixează-le fin; scorțișoara și puțină zeamă de lămâie se potrivesc bine.

Nu neapărat: coaja adaugă textură și culoare, dar poate lăsa piureul mai grunjos. Pentru o consistență fină, curăță merele înainte sau trece piureul fiert printr-o sită.

Pune-l într-un recipient curat, închis, și ține-l la frigider; consumă-l în aproximativ 3–4 zile. Pentru păstrare mai îndelungată, congelează-l în porții mici și dezgheață o porție peste noapte la frigider.

Merge cu terci de ovăz, iaurt, clătite și griș cu lapte, dar și lângă carne de porc, unde gustul dulce-acrișor echilibrează preparatul. În prăjituri și brioșe poate înlocui o parte din grăsimea din rețetă, însă textura finală va fi mai umedă.

Denumirile se suprapun adesea: ambele descriu mere fierte și pasate, iar diferența ține mai ales de cât de fină este textura și dacă s-au adăugat zahăr ori condimente. Piureul poate fi mai gros și mai puțin îndulcit.

Piureul este fiert și pasat, pe când mărul copt își păstrează forma și capătă o aromă mai concentrată la cuptor. În datele disponibile, mărul copt are 98 kcal la 100 g, iar piureul de mere are 51 kcal la 100 g.

Unele variante au doar mere, iar altele includ zahăr, suc concentrat sau scorțișoară. Dacă vrei un gust mai puțin dulce, alege o variantă simplă; acasă, merele dulci și bine coapte pot fi pasate fără zahăr.

Da. Împarte-l în recipiente mici, lăsând puțin spațiu liber pentru dilatare, și congelează-l; după dezghețare, amestecă-l bine, fiindcă se poate separa puțin lichid.