Revistă

Pot include patlaginele într-o dietă săracă în carbohidrați?

Patlaginele sunt un aliment bogat în amidon, așa că pot ocupa o parte semnificativă din aportul tău zilnic de carbohidrați. Ghidul acesta îți arată cum să le înregistrezi, să alegi o porție și să construiești o masă echilibrată în jurul lor.

Patlaginele sunt bogate în carbohidrați

Patlaginele seamănă cu niște banane mari, dar de obicei se gătesc și se consumă mai degrabă ca cartofii. Cea mai mare parte a energiei pe care o furnizează provine din carbohidrați, deși conțin și fibre și o cantitate mică de proteine. Dacă urmezi o dietă săracă în carbohidrați, e firesc să consideri patlagina principala sursă de carbohidrați dintr-o masă, nu o legumă în plus.

Nu există o limită unică de carbohidrați care să definească toate dietele sărace în carbohidrați. Aportul tău zilnic țintă poate depinde de preferințe, de nivelul de activitate și de metoda de monitorizare aleasă. Patlaginele se pot încadra dacă porția respectă ținta ta personală, dar o porție mare poate lăsa mai puțin loc pentru alte alimente bogate în carbohidrați.

  • Consideră patlagina o garnitură bogată în amidon
  • Verifică ce cantitate intenționezi să mănânci înainte să adaugi alte garnituri
  • Folosește ținta ta obișnuită de carbohidrați, zilnică sau pentru fiecare masă
  • Ajustează restul mesei, în loc să consideri patlagina interzisă

Gradul de coacere schimbă gustul și textura

Patlaginele verzi sunt tari, bogate în amidon și mai puțin dulci. Pe măsură ce se coc, coaja se închide la culoare, miezul se înmoaie și o parte mai mare din amidon se transformă în zaharuri. Atât patlaginele verzi, cât și cele coapte conțin în continuare carbohidrați, așa că niciuna dintre variante nu este automat un aliment sărac în carbohidrați.

Alegerea potrivită depinde de preparat și de gustul pe care îl preferi. Patlagina verde merge bine în mâncăruri sărate, în timp ce cea coaptă adaugă dulceață și o textură mai moale. Când îți monitorizezi alimentația, alege o intrare din baza de date care corespunde cât mai bine gradului de coacere și metodei de preparare.

  • Patlagină verde pentru felii tari, piure sau preparate sărate
  • Patlagină galbenă pentru o textură mai moale și un gust ușor dulce
  • Patlagină coaptă, cu coaja închisă la culoare, pentru un rezultat mai dulce și mai moale

Mărimea porției contează cel mai mult în practică

Patlaginele pot avea dimensiuni foarte diferite, așa că înregistrarea unei bucăți întregi poate fi mai puțin precisă decât cântărirea părții comestibile. Dacă îți monitorizezi deja alimentele în funcție de greutate, înregistrează miezul și lasă coaja deoparte. Folosește aceeași metodă de fiecare dată, ca să poți compara util mesele între ele.

Nu trebuie să elimini complet patlagina ca să reduci cantitatea de carbohidrați dintr-o masă. O porție mai mică îți poate păstra gustul familiar și poate lăsa loc pentru legume, proteine și grăsimi. Cantitatea potrivită depinde de ținta ta de carbohidrați și de ce alte alimente intenționezi să consumi în ziua respectivă.

  • Servește câteva bucăți, în loc să gătești automat toată patlagina
  • Amestecă piureul de patlagină cu piure de conopidă
  • Combină o porție modestă cu o cantitate mai mare de legume fără amidon
  • Evită alte garnituri bogate în amidon la aceeași masă când patlagina este principala sursă de carbohidrați

Metoda de preparare influențează preparatul final

Fierberea, gătirea la abur, coacerea și prăjirea nu elimină carbohidrații deja prezenți în patlagină. Totuși, prăjirea poate adăuga o cantitate semnificativă de grăsimi, deoarece feliile absorb uleiul. Sosurile, învelișurile și ingredientele dulci adăugate pot schimba, de asemenea, ce trebuie să înregistrezi.

Înregistrează patlagina și ingredientele adăugate, în loc să te bazezi pe o intrare generică pentru preparatul final. Când gătești acasă, metoda cea mai clară este adesea să înregistrezi ingredientele crude și să împarți rețeta în porții. Când mănânci un preparat făcut de altcineva, alege cea mai potrivită intrare și ține cont că va fi o estimare.

  • Fierbe patlagina verde pentru o garnitură simplă și sărată
  • Coace feliile cu o cantitate măsurată de ulei
  • Gătește feliile simple la friteuza cu aer cald și înregistrează uleiul folosit
  • Înregistrează separat aluaturile, sosurile și toppingurile

Construiește masa în jurul patlaginei

Dacă păstrezi patlagina în farfurie, folosește-o în loc de orez, pâine, paste sau altă garnitură bogată în amidon. Adaugă o sursă clară de proteine și multe legume fără amidon. Astfel obții o masă completă, fără să combini mai multe alimente importante bogate în carbohidrați.

Gustul nu trebuie să vină din sosuri dulci. Ierburile aromatice, condimentele, citricele, ardeiul iute, usturoiul și marinadele sărate se potrivesc atât cu patlagina verde, cât și cu cea coaptă. Grăsimile adăugate pot da și ele gust, dar au o densitate energetică mare și ar trebui înregistrate dacă îți monitorizezi aportul energetic.

  • Patlagină cu pește la grătar și salată de varză
  • Patlagină cu pui la cuptor și legume verzi
  • Patlagină cu ouă, spanac și roșii
  • Patlagină cu tofu și un amestec de legume cu ardei

Monitorizeaz-o consecvent, nu perfect

Bazele de date alimentare pot afișa valori diferite pentru patlagina crudă, fiartă, coaptă sau prăjită. Alege intrarea care descrie cel mai bine ce ai mâncat și verifică dacă porția se referă la patlagină curățată sau necurățată. Evită să schimbi intrările doar pentru că una indică o valoare mai mică.

Unele planuri de monitorizare folosesc cantitatea totală de carbohidrați, în timp ce altele scad fibrele și înregistrează carbohidrații neti. Folosește metoda pe care o aplici și în restul jurnalului alimentar, deoarece amestecarea metodelor poate face dificilă interpretarea zilei. Consecvența contează mai mult decât încercarea de a găsi o valoare perfect exactă pentru fiecare masă pregătită acasă.

Analizează masa în contextul întregii zile. Dacă patlagina te duce peste ținta aleasă, data viitoare poți reduce porția sau poți simplifica celelalte alimente bogate în carbohidrați din jurul ei. Dacă se încadrează fără probleme, nu e nevoie să o excluzi doar pentru că este bogată în amidon.

  • Alege intrarea potrivită pentru gradul de coacere și metoda de preparare
  • Verifică dacă în cantitatea indicată este inclusă coaja
  • Înregistrează uleiul, învelișurile și sosurile adăugate
  • Folosește consecvent fie carbohidrații totali, fie pe cei neți
  • Salvează o intrare de încredere pentru mesele pe care le repeți

Citește și în revistă