Sorbet de lămâie

Dizolvă zahărul în apă încălzită, lasă siropul să se răcească, apoi amestecă-l cu suc de lămâie. Toarnă compoziția într-un vas puțin adânc și pune-o la congelator; răzuiește-o cu furculița la fiecare 30–45 de minute, până devine fină și înghețată.

Folosește numai sucul și, dacă vrei aromă mai intensă, rade fin doar partea galbenă a cojii. Partea albă de sub coajă e amară, așa că nu o rade și strecoară sucul dacă au ajuns sâmburi în el.

Ține-l într-un recipient bine închis, ca să nu prindă mirosuri și să nu formeze cristale mari. Pentru o textură plăcută, consumă-l în una-două săptămâni; dacă s-a întărit tare, lasă-l câteva minute la temperatura camerei înainte să-l servești.

E bun între feluri, ca să împrospăteze gustul, sau ca desert după o masă bogată. Îl poți servi cu fructe de pădure ori cu frunze de mentă; evită să-l lași mult pe masă, fiindcă se topește repede.

Sorbetul de lămâie se face, de regulă, din suc de fructe, apă și zahăr și se servește înghețat. Șerbetul este un dulce concentrat, cu mult zahăr, care se servește de obicei în cantitate mică, adesea dizolvat în apă.

Da. O porție de 100 g conține 28 g de zaharuri, așa că sorbetul este mai degrabă un desert dulce decât o gustare pe bază de fructe.

Sorbetul de lămâie are gustul acrișor și parfumul cojii de lămâie, pe când sorbetul de fructe poate avea arome mai dulci, precum cele de fructe de pădure. Rețeta și textura pot fi asemănătoare; diferența principală este fructul folosit.