Plăcintă cu rubarbă

Taie frunzele — nu se mănâncă — și îndepărtează capetele tari ale tijelor. Spală tijele și taie-le în bucăți de aproximativ 1–2 cm; de obicei nu trebuie curățate de coajă.

Amestecă bucățile cu zahăr și puțin amidon înainte să le pui în aluat; amidonul leagă sucul eliberat la copt. Nu umple plăcinta cu rubarbă încă înghețată fără să o dezgheți și să scurgi lichidul.

Coace-o în cuptorul preîncălzit la 190 °C timp de aproximativ 45–55 de minute, până când aluatul e rumen și umplutura bolborosește prin fante. Dacă marginile se rumenesc prea repede, acoperă-le lejer cu folie.

Servește-o călduță cu înghețată de vanilie, frișcă sau cremă de vanilie; dulceața lor domolește gustul acrișor al rubarbei. Coaja rasă de portocală sau ghimbirul se potrivesc bine în umplutură.

Las-o să se răcească înainte s-o acoperi, apoi păstreaz-o la frigider până la trei zile. Reîncălzește feliile la 160 °C, aproximativ 10 minute, ca să se învioreze aluatul.

Da. Dezgheață rubarba într-o sită, scurge bine zeama și amestec-o apoi cu zahăr și amidon; astfel umplutura nu înmoaie aluatul.

Plăcinta are de obicei o crustă de aluat fraged, uneori și un capac de aluat, în timp ce prăjitura cu rubarbă se coace într-o tavă cu aluat pufos sau fraged. O porție de plăcintă are 277 kcal, iar prăjitura cu rubarbă are 240 kcal la 100 g.

Se folosesc tijele, care dau umpluturii gustul acrișor; frunzele nu se pun în mâncare. Rubarba este o plantă cu tije cărnoase, iar în plăcintă se comportă ca un fruct, deși nu este unul.