Fistic

Întinde-l într-un singur strat pe o tavă și coace-l la 160 °C timp de 8–10 minute, amestecând o dată. Lasă-l să se răcească înainte să-l guști: devine mai crocant pe măsură ce se răcește.

Merge în baklava și kataif, presărat peste înghețată sau mărunțit în pesto, alături de busuioc, parmezan și ulei de măsline. Pentru prăjituri, folosește-l măcinat fin sau tocat, ca să se distribuie uniform.

Alege boabe verzi, cu miros proaspăt, plăcut; evită-le pe cele zbârcite, pătate sau cu miros de ulei vechi. La fisticul în coajă, cojile ușor deschise fac boabele mai ușor de scos.

Pune-l într-un recipient bine închis, ferit de lumină și căldură. Pentru păstrare mai îndelungată, ține-l la frigider sau la congelator; lasă-l să ajungă la temperatura camerei înainte să deschizi recipientul, ca să eviți condensul.

În pesto sau în prăjituri, migdalele tocate sunt un înlocuitor simplu; nucile merg bine în pesto, dar au o aromă mai pronunțată. Pentru decor, alege fisticul doar dacă nuanța verde contează în rețetă.

O mână mică, aproximativ 30 g fără coajă, este o porție practică; furnizează 189 kcal și 3,2 g de fibre. Fisticul în coajă încetinește ronțăitul, dar verifică dacă este sărat atunci când vrei să eviți sarea adăugată.

În bucătărie este încadrat printre nuci, dar din punct de vedere botanic partea pe care o mănânci este sămânța fructului. Coaja tare se deschide pe măsură ce fructul se coace.

Da, fisticul crud se poate mânca după ce îl scoți din coajă. Este un alergen, așa că nu îl servi cuiva cu alergie la fistic sau la alte fructe cu coajă lemnoasă.