Rozmarin

Amestecă cartofii cu ulei, sare și frunze tocate sau pune deasupra câteva crenguțe întregi. Coace-i la 200 °C până se rumenesc și devin fragezi, apoi îndepărtează crenguțele, care sunt lemnoase.

Pune o crenguță întreagă la începutul fierberii, ca să-și lase aroma treptat, apoi scoate-o înainte de servire. Rozmarinul uscat poate fi adăugat tot de la început; zdrobește-l între degete, fiindcă frunzele sunt tari.

Se potrivește în mod clasic cu mielul, puiul, cartofii copți și legumele la cuptor. Îl poți pune și în focaccia, în marinada pentru carne sau în uleiul folosit la rumenirea ciupercilor.

Cimbrul este un înlocuitor potrivit în tocănițe, fripturi și cartofi; aroma lui este mai puțin rășinoasă. Pentru o rețetă care cere rozmarin proaspăt, folosește aproximativ o treime din cantitate dacă ai rozmarin uscat.

Învelește crenguțele într-un prosop de hârtie ușor umed, pune-le într-o pungă închisă și păstrează-le la frigider. Pentru o păstrare mai îndelungată, congelează crenguțele întregi și desprinde frunzele direct din congelator.

Ține vârful crenguței și trage cu degetele în jos, în sens opus creșterii frunzelor. Toacă frunzele înainte să le adaugi în mâncare; tulpinile mai groase sunt prea lemnoase pentru a fi plăcute la mestecat.

Tulpinile subțiri și fragede pot fi tocate foarte fin, dar cele mai groase sunt tari și se îndepărtează de obicei după gătire. O crenguță întreagă aromatizează bine o supă sau o friptură, fără să fie nevoie să mănânci tulpina.