gelatină de mere

Fierbe merele tăiate, cu coajă și cotoare, în apă până se înmoaie, apoi strecoară sucul printr-o pânză fără să-l storci, ca jeleul să rămână limpede. Fierbe sucul cu zahăr și puțină zeamă de lămâie până se încheagă pe o farfurie rece.

Sucul poate avea prea puțină pectină dacă merele sunt foarte coapte sau dacă l-ai stors prin pânză. Folosește mere mai puțin coapte, bogate în pectină, și fierbe sucul până când o picătură pusă pe o farfurie rece se încrețește ușor când o împingi cu degetul.

Ține borcanul bine închis la frigider și folosește o lingură curată și uscată. Dacă observi mucegai, bule neobișnuite sau un miros schimbat, aruncă tot conținutul.

Întinde-o pe pâine prăjită, scones sau clătite; se potrivește și cu brânzeturi tari și cu carne de porc friptă. Pentru o glazură rapidă, încălzește-o cu puțină apă și unge friptura în ultimele minute de coacere.

Gelatina de mere se face din suc strecurat și are o textură limpede, fermă, fără bucăți de fruct. Gemul păstrează pulpa; în comparația per 100 g, gemul de mere are 171 kcal, iar gelatina de mere are 243 kcal.

Pentru glazurarea unei tarte sau a unei fripturi, poți folosi gem de mere încălzit și trecut prin sită, dar rezultatul va fi mai puțin limpede. Pe pâine sau în clătite, gemul de mere ori jeleul de gutui oferă o textură apropiată.

De obicei, nu: se obține din sucul strecurat al merelor, fiert cu zahăr până se încheagă. Coaja și cotoarele se fierb adesea împreună cu pulpa, fiindcă ajută la eliberarea pectinei.