Carne de capră

Pentru bucățile cu mult țesut conjunctiv, rumenește carnea, apoi gătește-o acoperită, la foc mic, în puțin lichid, aproximativ 2–3 ore. E gata când se desface ușor cu furculița; adaugă lichid dacă vasul se usucă.

Usturoiul, ceapa, rozmarinul, cimbrul, chimenul și coriandrul îi completează gustul. O marinadă cu iaurt, usturoi și lămâie ajută la frăgezire; ține carnea la marinat la frigider.

Merge în tocănițe cu ceapă și roșii, în curry-uri condimentate și în preparate gătite lent cu legume. Bucățile mai fragede se pot frige sau găti pe grătar, iar carnea se potrivește cu mămăligă, orez ori pâine.

Alege bucăți cu miros proaspăt, fără iz acru, și cu suprafața umedă, dar nu lipicioasă. Pentru tocăniță, cere bucăți cu os și țesut conjunctiv, care capătă gust la gătire lentă; pentru grătar, alege bucăți mai fragede și uniforme.

Păstreaz-o în ambalaj închis, pe raftul de jos al frigiderului, și gătește-o în una-două zile. Pentru păstrare mai lungă, congeleaz-o bine ambalată; dezgheaț-o în frigider, nu pe blatul din bucătărie.

Carnea de capră este, în general, mai slabă și are un gust mai pronunțat, în timp ce cea de miel este mai grasă și mai blândă. Gătirea lentă ajută ambele tipuri să devină fragede.

Carnea de ied provine de la un animal tânăr și este de obicei mai fragedă și mai delicată la gust. Carnea de la o capră adultă are adesea un gust mai intens și beneficiază de gătire lentă.

Nu: carnea crudă sau insuficient gătită poate conține microbi periculoși. Gătește-o bine, mai ales dacă este tocată, și spală mâinile și ustensilele după ce au atins carnea crudă.