Cremă de vanilie

Încălzește laptele cu vanilia. Bate gălbenușurile cu zahăr și amidon, încorporează treptat laptele fierbinte, apoi fierbe amestecând până se îngroașă; mai las-o un minut pe foc, ca să se gătească amidonul.

Toarnă laptele fierbinte peste amestecul de gălbenușuri în fir subțire, amestecând continuu, apoi strecoară crema dacă au rămas cocoloașe. Amestecă fără pauză și pe fundul cratiței când o fierbi.

Acoperă suprafața cremei calde cu folie alimentară, lipită direct de ea, și răcește-o. Nu o bate după răcire decât dacă rețeta cere o textură mai fină.

Păstreaz-o într-un recipient închis sau acoperită cu folie lipită de suprafață și folosește-o în cel mult trei zile. Pune-o la rece după ce s-a răcorit, fără să o lași mult timp la temperatura camerei.

Umple cu ea eclere, choux și tarte cu fructe; merge bine și în mille-feuille, cu foi crocante. Pentru un desert simplu, servește-o cu fructe proaspete sau coapte.

Da, mai ales în deserturi servite la pahar, dar budinca poate fi mai moale și nu ține la fel de bine forma într-un ecler sau într-o tartă. Pentru umpluturi care trebuie să stea ferme, alege o cremă îngroșată cu amidon.

Crema de vanilie este mai groasă și se folosește adesea ca umplutură; sosul de vanilie este fluid și se toarnă peste prăjituri sau fructe. Sosul se îngroașă de obicei cu gălbenușuri, fără să fie fiert în clocot.