Cidru de pere

Nu. Unele sortimente sunt fermentate și conțin alcool, iar altele sunt nealcoolice; verifică mențiunea de pe etichetă înainte să-l servești copiilor sau să-l folosești într-o rețetă.

Răcește-l bine și toarnă-l încet într-un pahar, mai ales dacă este carbogazos. Un sortiment sec merge bine și cu o felie de pară sau cu puțină scorțișoară.

Pune sticla la frigider și închide-o bine, ca să-și păstreze mai mult timp aromele și bulele. Dacă și-a pierdut acidul, îl poți folosi la gătit.

Aroma fructată se potrivește cu brânzeturi maturate, nuci și carne de porc sau de pasăre. Îl poți servi și alături de o tartă cu pere ori de un desert cu mere.

Da, mai ales în sosuri și preparate înăbușite: cidrul de mere are o aromă mai puțin florală, dar oferă aciditate și lichid. Pentru o variantă fără alcool, folosește suc de pere neîndulcit și puțină zeamă de lămâie.

Cidru de pere are, de obicei, note mai delicate, florale și parfumate, iar cidrul de mere tinde să fie mai acrișor și mai familiar ca aromă. La 100 g, cidrul de pere are 59 kcal, iar cel de mere 50 kcal.

Perele sunt zdrobite și presate pentru a obține suc, care poate fi fermentat cu drojdii. Fermentarea produce alcool și dioxid de carbon; unele sortimente sunt apoi filtrate sau carbogazificate.