Borș

În română, „borș” poate însemna și lichidul acru din tărâțe folosit la ciorbe, și supa numită borscht în alte limbi. Borșul de sfeclă este o supă cu sfeclă; nu se acrește neapărat cu borș din tărâțe.

Taie sfecla fâșii sau cuburi mici și fierbe-o în supă până intră ușor furculița, de obicei 25–35 de minute. Adaugă puțin oțet sau suc de lămâie spre final: aciditatea ajută la păstrarea culorii roșii.

Folosește suc de lămâie sau oțet, adăugând puțin câte puțin la sfârșitul fierberii. Borșul fermentat din tărâțe are o aromă distinctă, așa că înlocuitorul acrește supa, dar nu îi reproduce exact gustul.

Mărarul proaspăt și o lingură de smântână sunt adaosuri clasice; poți pune și pătrunjel sau usturoi. Servește-l cu pâine de secară ori cu pâine simplă, pentru o masă mai sățioasă.

Pune supa într-un recipient acoperit și răcește-o prompt; păstreaz-o la frigider cel mult 3–4 zile. Adaugă smântâna în farfurie, nu în oală, ca să se păstreze mai bine și să nu se separe la reîncălzire.

Da. Răcește-l, împarte-l în porții și congelează-l fără smântână; cartofii pot deveni făinoși după dezghețare, așa că supa fără cartofi își păstrează mai bine textura.

Borșul de sfeclă are de obicei gust acrișor, obținut cu lămâie, oțet sau un ingredient fermentat, pe când supa de sfeclă poate fi dulceagă și neacrită. Pentru o variantă mai blândă, lasă acrirea deoparte și pune lămâie doar la servire.