Pulpă de miel

Las-o să ajungă aproape de temperatura camerei, unge-o cu ulei și freac-o cu usturoi, rozmarin și sare. Coace-o la 180 °C și verifică temperatura în partea cea mai groasă, fără să atingi osul; las-o să se odihnească înainte de feliere.

Amestecă ulei de măsline cu usturoi, rozmarin, zeamă de lămâie și piper, apoi masează carnea și ține-o acoperită la frigider câteva ore sau peste noapte. Șterge marinada de pe suprafață înainte de rumenire, ca să nu se ardă usturoiul.

Alege o bucată cu carne fermă, de culoare roz-roșiatică, și grăsime albă, fără miros neplăcut. Pulpa cu os are aromă bună la friptură, iar cea dezosată se feliază mai ușor și se gătește mai uniform.

Păstreaz-o crudă, bine acoperită, în partea cea mai rece a frigiderului și gătește-o în una-două zile. Pulpa gătită rezistă la frigider trei-patru zile; pentru păstrare mai lungă, congeleaz-o în porții bine ambalate.

Friptura de pulpă de miel merge bine cu cartofi copți, legume rădăcinoase și sos de mentă sau de iaurt cu usturoi. Pulpa dezosată se poate tăia cuburi pentru tocăniță, unde se gătește încet până când carnea se desface ușor.

Pulpa de vițel este o alternativă cu gust mai blând, dar fiind mai slabă se poate usca mai repede; unge-o și verific-o din timp. Pentru o aromă apropiată de cea a mielului, pulpa de oaie este mai intensă și cere, de regulă, o gătire mai îndelungată.

Pentru o bucată întreagă, măsoară în centrul părții celei mai groase: temperatura trebuie să ajungă la 63 °C, apoi lasă carnea să se odihnească cel puțin trei minute. Dacă este tocată, gătește-o până la 71 °C.