Bere de grâu

Răcește-o la aproximativ 6–8 °C: prea rece, aromele de banană și cuișoare specifice multor beri de grâu se simt mai greu.

Toarnă încet într-un pahar înalt, înclinat, apoi îndreaptă-l când paharul e pe jumătate plin. Lasă puțină bere în sticlă, rotește-o ușor ca să desprinzi drojdia și toarn-o la final.

Un pahar înalt și îngust, cu gura ușor evazată, lasă loc spumei și scoate în evidență bulele. Clătește-l cu apă rece și nu-l șterge cu un prosop care poate lăsa scame.

Merge bine cu pește prăjit, cârnați, pui la grătar și brânzeturi blânde. Notele ei fructate se potrivesc și cu salate cu citrice sau cu preparate ușor condimentate.

Da. Înlocuiește o parte din lichidul din aluat cu bere rece; dioxidul de carbon ajută la obținerea unei cruste mai aerate. Amestecă doar cât să se combine ingredientele și prăjește imediat.

Ține sticlele nedeschise la răcoare, ferite de lumină și de variații mari de temperatură. După deschidere, păstrează sticla la frigider și consumă berea curând, cât încă are spumă și acidularea intacte.

De regulă, da: se face cu grâu și adesea și cu orz, ambele cereale cu gluten. Nu presupune că o bere de grâu fără alcool este lipsită de gluten.

În multe beri de grâu nefiltrate, drojdia rămâne în suspensie și se depune pe fundul sticlei; de aceea berea poate părea tulbure, iar sedimentul poate fi turnat în pahar după ce rotești ușor sticla.